marți, 17 iulie 2018

Băile Ocna Sibiului

Salut! Scriu această postare în drum spre casă, tot din tren bineînțeles, iar pozele le-am adăugat când am ajuns acasă.

Și uite că dacă tot e vară, am zis să mergem la scăldat, vorba sciitorului Ion Creangă. Și uite așa am decis împreună cu mama mea să mergem la Băile Ocna Sibiului. A fost foarte frumos și chiar recomand să mergeți.  (Pentru istoria lacurilor care se află acolo, pentru a afla prețurile de intrare și multe altele apăsați AICI și aflați totul de pe site-ul oficial.) Acum da, există și posibilitatea ca unora să nu le placă deoarece gusturile nu sunt la fel pentru toți oamenii. Am stat ce am stat, ne-am simțit bine și la ora 17.40 aveam tren înapoi. După cum bine știți, eu locuiesc în Sibiu, în cea mai mare partea a timpului, deoarece acolo sunt la facultate. 



În timp ce trenul se lăsa așteptat, am decis să mai fac câteva poze (că tot îmi place să fotografiez). Și am așteptat, și am tot așteptat, și iar am așteptat și după o oră de așteptare își face apariția și trenul nostru. Abia așteptam să ajungem acasă deoarece eram destul de obosiți, dar și relaxați după o zi frumoasă. 


Nici nu am urcat bine în tren că ne-a și lovit priveliștea "minunată" din faimosul CFR. Mai putem spune ceva?! Din păcate pozele vorbesc de la sine...


P.S.: O să mai scriu povești din tren...

Timpul

Tot de pe drum și tot din CFR vă scriu. De data aceasta am surprins vestita "curățenie" a geamurilor din trenuri. Pe de altă parte, lângă mine se așează o doamnă mai învârstă, amabilă, politicoasă, nimic de zis. 

Ce am remarcat din prima secundă este trecerea timpului care a lăsat imprimat în hainele dânsei acel miros de haine stătute, acel miros de naftalină combinat cu parfum din acela vechi de la începutul anilor 2000. Acest miros mi-a adus aminte de bunicile mele dragi care amândouă au plecat de lângă mine. 

Mereu m-am întrebat dacă suntem nemuritori dar nu, nu suntem iar timpul nu ne iartă...




luni, 16 iulie 2018

Fără aer condiționat dar măcar am cafea

O mică povestioară de azi: Urc în tren (după o întârziere destul de mare), bineînțeles, în vestitul CFR. Eu împreună cu mama mea ne-am decis să mergem la Sibiu. Bun! Vine controlorul să îi arăt biletul (pe care îl aveam deja în mână). Îmi cere și legitimația de student. Ok! Eu mă pun să o caut în rucsac și pe un ton mai ridicat îmi spune că el nu are timp să stea după mine să o caut și pleacă. Nici nu a plecat bine, că aud o persoană din spatele meu care îl întreabă de aerul condiționat. Domnu' controlor așa lejer îi răspunde că în acest vagon nu merge și nu o să meargă iar dacă vrea aer condiționat îl poftește să meargă în celălalt vagon. Cu toate că stau într-o cloceală "minunată" și cu trenul aproape aglomerat e bine măcar că am cafea (în termosul meu preferat de la Starbucks). Măcar atât!








sâmbătă, 16 decembrie 2017

Despre părul meu .... #storytime






M-am tuns în 2015 pentru că aveam părul super distrus. Da, era din cauza mea pentru că nu știam cum să mă decolorez și să mă vopsesc corect ca să nu-mi distrug părul. M-am tuns, ca după aceea să-l las să crească și să se regenereze. A doua zi după ce l-am tuns, m-am făcut blond. Tipic mie 😂. Am lăsat părul să crească iar acel blond mi-a rămas pe lungime. NU M-AM DECOLORAT IAR CUM AU CREZUT UNII !!!! 😜😜 Având acel blond pe lungime, am început să mă joc cu albastru de metilen și violet de gențiana care ORICUM SE DUC LA SPĂLAT ȘI NU AFECTEAZĂ PĂRUL. 😉 Culorile au dispărut încet încet și blondul tot mi-a rămas pe lungime până într-o zi când m-am decis să mă vopsesc uniform astfel încât să scap de acel blond care a mai rămas pe lungime. M-am vopsit o culoare care era foarte aproape de culoarea mea naturală. Apoi am lăsat părul în pace până am considerat că a crescut suficient și că e regenerat complet. Au trecut 2 ani. 😮 L-am decolorat în iulie 2017, dar de data aceasta, știind cum să-l decolorez corect, pentru că nu am făcut un curs de coafor degeaba (zic eu 😂). L-am decolorat iar apoi am început să mă joc din nou cu albastru de metilen. Mi-am dat seama că mă simt foarte bine și că mă reprezintă această culoare și am decis șă facă parte din mine. Nu știu pentru cât timp, dar știu că nu mă plictisesc de ea din moment ce am mai avut această culoare și am revenit la ea. Cât despre părul lung, da, îmi doream de mult să am părul lung și îl voi lăsa și mai lung. ❤️ Știu că unora nu vă place că am părul lung și că îmi stă de n ori mai bine cu el scurt și bla bla-uri de genul. 😂 Eu consider că este mai important cum mă simt eu și cum îmi place mie pentru că EU PORT ACEST PĂR LUNG, EU ÎL INGRIJESC, ETC ETC ETC.. 😉 Nu trebuie să fiu așa cum vrea lumea! Și asta vă sfătuiesc și pe voi. Fiți așa cum vreți voi. Cum simțiți voi. Dar să nu exagerați în ultimul hal încât să faceți lucruri doar ca să fiți super ultra diferiți încât să uitați esențialul. Acum mă simt cel mai bine cu părul meu! Vă pup! 😙






miercuri, 6 decembrie 2017

Am învățat că.....



Boooom! 🌟
Acest articol îmi este tare drag pentru că vreau să vă spun ceva destul de important pentru mine. În acest an am învățat singur, da singur, să am încredere în mine. Aveam și până acum dar nu așa multă, însă acum mi-am dat seama că am mai multă și că mă simt foarte bine în pielea mea și că ar trebui să fiu mândru de mine pentru ceea ce sunt și cum arăt. Am vrut de mulți ani să am părul lung și într-un final îl am și dacă stau bine să mă gândesc, îl vreau și mai lung. Poate vă întrebați de ce?! Dar eu vă răspund simplu: de ce nu?! 😜
Punem etichete peste etichete, rectific, puneți, unii dintre voi. Am pus și eu cândva până mi-am dat seama că e mai bine să nu judec oamenii după aparențe și că este mai bine să îi cunosc înainte și apoi să îmi fac o părere. Vorba aia: Nu judeca o carte după copertă!
Mă judeci și mă bârfești că sunt băiat și am părul mare?! Că îl am colorat?! Că nu sunt plin de mușchi?! Că nu stau cu alcoolul la gură mereu?! Că nu mă uit la footbal?! Și câte și mai câte. Eu te întreb doar atât: Câtă răutate mai poate să zacă în tine?!!! 
Eu sunt împăcat cu mine și cu felul în care arăt pentru că mă simt bine și îmi place ceea ce văd atunci când mă uit în oglindă. În schimb tu nici nu te poți uita în oglindă deoarece prioritatea ta este să arunci cu răutate cât este ziua de mare.
În încheiere vă spun că încrederea de sine este foarte importantă. 

Vă pup cu drag și vă doresc sărbători magice! 😗🎄

PS: Că tot este Sf. Nicolae, vă urez și eu un călduros La Mulți Ani celor care purtați numele de Nicoleta, Nicu, Nicolae, Nicușor, Niculina etc. 🍷