vineri, 30 octombrie 2015

Să zâmbesc aș vrea


Mă zbat în lumea asta crudă să mai pot zâmbi și eu,
Dar am uitat de mult ce-nseamnă fericirea sufletului meu.

Degeaba le arăt câte-un zâmbet pe-al meu chip
Căci eu n-am mai fost de mult înveselit.

Plâng în interiorul meu și tu nu știi... că nu îți pasă
Ziua toată cât e lungă, tu mă judeci, asta faci.

M-am săturat să mai tot vărs lacrimi pline de durere
Sincer să zâmbesc aș vrea dar nu mai pot, nu mai am cum.

Las totu-n urmă și mă îndrept unde eu știu, spre ce cunosc acum
Nimănui oricum nu-i pasă ce mai fac sau ce mai spun.

joi, 29 octombrie 2015

Speranța unei iubiri


Îmi plânge inima în mine când te zăresc în depărtare
Tu iubind altă persoană și zâmbind la brațul ei.

O speranță am avut să fiu din nou fericit,
Dar te-ai dus și tu ca restul care m-au lăsat în urmă.

Nu mai știu ce-i de făcut și-ncotro să mă îndrept
O s-o iau domol la pas printre lacrimi și suspine.

Eu greșesc că încă-mi pasă de noi doi să mai aud
Alergând prin lumea mare, arătând iubirea noastră.

Am pălit după un timp știindu-te cu-altcineva
Și te vedeam cum tot zâmbești și mă-ntrebam de ce cu el;

Dar a plouat și-am renăscut mult mai rece devenind
Căci sufletul mi-a înghețat și merg prin lume arătând că pot trăi și fără ea.

Fără dorința de-a iubi și fără glasul unui om
Care să-mi spună-n zorii zilei un "bună dimineața soare!".

miercuri, 28 octombrie 2015

Gânduri tomnatice

Photo: Jambor
Locatia: Parc Dentrologic Simeria
Edit: Sorescu Razvan Stefan

Singur printre frunze ruginii, mă trezesc în zilele de toamnă,
În zilele ploioase și rigide.

Stau și privesc cum pe geamul ferestrei picăturile cad.
Și odată cu ele și gândurile mele.

Adesea mă întreb de ce toamna-i misterioasă,
Și mă-nvăluie în al său vânt.

Un vânt cu adieri desprinse din sufletul meu pe care îl ascult la lună plină.
Și-mi spune că nu e bine singur să mai stau.

Adorm cu gândurile zbuciumate,
Cuprins de singurătatea lumii.

Și-mi plânge inima în mine 
Că fericit nu pot să fiu așa cum simt și îmi doresc.

Că nimeni nu ar înțelege iubirea pe care o simt
În felul meu ciudat și nebunatic.

Dar țin în mine sentimente și trăiri 
Pe care nu le pot împărtăși cu nimeni.

Și pe un pat de frunze colorate în culori tomnatice,
Așez ale mele frământări pe care vântul le va duce-n depărtatul colț al nopții.